Fredrik Backman – “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”

De când am citit Un bărbat pe nume Ove mi-am spus că Fredrik Backman va deveni noua mea plăcere vinovată (deși nu m-am simțit deloc vinovată săptămâna trecută, când mi-am comandat 3 cărți scrise de el doar ca să nu plătesc transportul pentru o singură carte).

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău e despre relația dintre o bunică altfel și nepoata sa altfel, Elsa. Așa aflăm că altfelul e ereditar. Mai ales când bunica ta e altfel de-a binelea. Când bunica ta e medic chirurg de pe vremea în care era greu de acceptat că o femeie poate fi chirurg. Când își sacrifică familia și, implicit, pe mama ta, pentru a putea salva sute de vieți peste tot prin lume. Ea nu salvează oamenii doar prin proceduri medicale, ci și oferindu-le o nouă șansă. Asta înseamnă să îi ofere o locuință femeii care și-a pierdut fiii într-un tsunami și veteranului de război a cărui limbă maternă pare a fi esperanto, șansa de a fi mamă femeii care nu reușește să aibă propriii copii și protecție mamei și fiului “cu sindrom” pe care tatăl încearcă să îl omoare, refuzând ideea că ar putea fi copilul lui.

Poveștile tuturor oamenilor care o înconjoară pe bunica sunt foarte triste. Dar nicio bunică nu ar putea să i le spună așa nepoatei sale de șapte ani.

Bunica dă aprobator din cap, dar tot se apucă și-i spune povestea cap-coadă. Pentru că n-a învățat-o nimeni, vreodată, cum să nu spună povești. Iar Elsa ascultă, pentru că n-a învățat-o nimeni, vreodată, cum să nu asculte.

Elsa află toate aceste adevăruri, însă ele sunt doar povești din Miamas, regatul poveștilor din Tărâmul-Aproape-Treaz, iar personajele sunt cavaleri, prinți și prințese, dragoni și umbre. Iar bunica e genul de persoană pe care vrei să o ai de partea ta în luptă, în Tărâmul-Aproape-Treaz sau în realitate, la secția de poliție.

Dar nici bunica nu poate învinge în toate luptele, iar când ea moare, Elsa primește o ultimă misiune.

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău e o poveste despre povești, despre importanța lor – aproape la fel de mare ca a oxigenului. Și mai ales e o poveste despre oameni și despre poveștile pe care fiecare le poartă cu sine, ascunzându-le, dar inconștient dorindu-și mai mult decât orice pe lume să le spună.

Oamenii trebuie să-și spună poveștile, Elsa. Altfel, se sufocă.

One thought on “Fredrik Backman – “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”

Leave a Reply to lumeanoastramagica Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.